Despartirea

Am scris destul de mult despre mentinerea unei relatii sanatoase, despre cum aflam ce dorim de la partener, cum ne alegem partenerul, astazi cred ca a sosit momentul sa scriu despre despartirea si acele etape pe care toti le-am parcurs la un moment dat in viata noastra.

Din cate am observat prima etapa se caracterizeaza prin un fel de usurare combinata cu multa furie datorita resentimentelor adunate si ne centram puternic pe cat de rau ne-a fost impreuna si ce bine e ca de acum in colo ne vom putea reface viata. Deobicei facem curatenie prin casa, dulapuri daca am locuit impreuna; mergem la coafor si ne aranjam si obligatoriu iesim in oras cu prietenele. E timpul sa sarbatorim „eliberarea”!

Din punct de vedere psihologic multi identifica aceasta stare cu mania (vezi articole despre roata sentimentelor) si majoritatea dintre noi avem nevoia de prieteni apropiati carora le povestim cu detalii cat de „negru” a fost celalalt.

Apoi urmeaza o alta etapa, cand realizam ca apartamentul e gol, ca locul de langa in pat e asa mare, ca e atata liniste. Multi dintre noi in aceasta etapa se confrunta cu tristetea. Este momentul in care percepem pierderea si uneori incepem sa ne invinovatim, sa ne spunem „poate nu am avut destula rabdare”, „am fost mereu ocupata si nu aveam timp pentru noi”.

In continuare ne cuprinde teama, daca el era persoana potrivita pentru mine? Oare il mai iubesc? Daca numai gasesc pe nimeni? Acceptarea vulnerabilitatii noastre in acest moment este solutia pentru revenirea la sentimentul de fericire. Uneori insa teama este atat de mare incat revenim la fostul si de aici apare confuzia. De obicei vechile probleme sunt inca acolo, timpul care s-a scurs intre momentul despartirii si reluarea relatiei este destul de scurt si inevitabil ciclul se reia.

Uneori aceasta pendulare in incertitudine poate duce chiar la probleme de sanatate. Cred ca ce ar trebui sa luam in considerare si sa acceptam este faptul ca aceste sentimente sunt naturale, firesti, ele trebuie traite nu reprimate pentru a putea iesi din nefericire, sa ne regasim linistea interioara.

De obicei in timp lucrurile se linistesc si incepem sa privim relatia cu o mai mare detasare, realizam care a fost aportul nostru la destramarea relatiei, ce anume dorim sa schimbam si ce dorim de la viitoarea relatie.

Din pacate destul de multi dintre noi suferim de o frica imensa de singuratate, si atunci cautam un antidot al singuratatii in prima persoana care ne atrage atentia si care ne ofera un pic de atentie. De aici apare si deziluzia, pentru ca sentimentele nu au fost de fapt acceptate, traite ci ele au fost ascunse intr-o veche relatie.

Pe toata aceasta perioada de tranzitie un rol important il joaca cei de langa noi, prieteni, familia, dezvoltarea personala, toate ne ajuta sa ne intelegem mai bine si sa punem bazele unei noi povesti de dragoste. 🙂

Cris