We don't see the things as they are. We see the things as we are.

Oare unde…?

Nu am mai scris de mult timp despre ei, prietenii nostri cei mai apropiati, cateii. Iarna este anotimpul favorit al cainelui meu. Cand da zapada (si mai se si pastreaza cateva zile) e un moment magic pentru el. Pentru ca pe perioada iernii nu il tund, are bundita la purtator, asa ca el isi impinge fericit piatra prin zapada, alearga dupa fulgi, sare bucuros prin nameti, in timp ce stau langa el (dardaind spre sfarsit, normal 😉 )si il urmaresc bucuroasa cum da vesel din coada, cu nasul in zapada cautand acel ceva nemaivazut de nimeni decat de el…

Stiu ca este frig si daca bate si vantul nu e deloc incantator pentru noi, insa cum putem nega bucuria bietilor catei, care veseli alearga si se joaca? Asa ca baricadati-va cu manusi, 2 perechi de ciorapi, fular si un fas gros si fuga la joaca cu ei, la drept vorbind ce frumos e cand va bateti cu bulgari, aruncand in catel si el incerca vesel sa ii prinda cu boticul si apoi e complet debusolat… oare unde o fi disparut piatra aceea alba pe care o arunca mama???

Cris

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: