We don't see the things as they are. We see the things as we are.

Povestea creionului

A trecut si Craciunul si ne indreptam spre Revelion, spre un an nou cu pasi repezi… unii dintre noi si-au facut deja planurile, altii improvizeaza pe ultimul moment, altii s-au decis efectiv sa stea in varful patului sa se mai odihneasca… indiferent decizia fiecaruia.. sau de inspiratia de moment… ce este sigur, e ca 2011 e imediat dupa colt… 😉
Meditand inca la ce s-a intamplat pe parcursul anului care se incheie… pentru mine cel putin a fost plin de evenimente, plin de multe implinirii, insa si plin de provocari, m-am gandit sa va scriu povestea creionului. Unii dintre voi probabil o stiti deja, altii poate o sa o cititi pentru prima oara:

La început, fabricantul de creioane spuse creionului:
“Sunt cinci lucruri pe care vreau să le ştii înainte de a te trimite în lume. Aminteşte-ţi de ele şi vei fi creionul cel mai bun.”Vei fi capabil să faci multe lucruri mari, însă doar dacă vei fi în mâinile cuiva.

Din când în când, cu durere, va trebui să fii ascuţit, dar acest lucru va face să fii un creion mai bun.

Vei fi capabil să corectezi greşelile pe care le vei comite.

Întotdeuna, partea cea mai bună din tine e cea care se află în interiorul tău.

În orice situaţie te vei afla, va trebui să continui a scrie. Şi va trebui să laşi întotdeauna şi cu orice preţ o urmă pe drumul tău, care să fie un semn clar şi inteligibil pentru toţi.”

Creionul înţelese tot ceea ce i se spusese şi se aşeză cuminte în penar, pregătit să intre în lume şi ştiind care este scopul existenţei sale.

Fiecare poate interpreta povestea cum doreste, insa cateva lucruri m-au facut sa ma gandesc: ca si noi suntem asemenea creionului: suntem capabili de lucruri mari daca avem incredere in noi,daca ne dam sansa de a fi fericiti, ne asumam riscuri, invatam, citim, ne perfectionam, cineva acolo sus are grija de noi, si ne iubeste…
Durerile ne dau tarie, sunt lectii de viata, ce nu le uitam cu usurinta, ci, doar ne dovedesc cat de puternica este natura umana…
Continuam sa mergem inainte chiar si atunci cand poate am pierdut foarte multe si e greu sa o luam de la capat.
Lasam in urma un semn: pot fi copii nostri, poate e cartea pe care am scris-o, elevii pe care i-am educat, pacientii ce i-am ajutat, prietenii in viata carora la un moment dat am jucat un rol, vecinii care aveau nevoie de ajutor, cine stie? 🙂
Cred ca fiecare dintre noi s-a nascut pentru ceva, la inceput lucrurile nu sunt clare, menirea fiecaruia e descoperita de obicei pe parcurs, doar sa fim deschisi la oportunitatii, la indiciile pe care universul le-a presarat pe parcursul vietii noastre…

Astept comentariile voastre pe marginea povestii… 😉
Cris

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: