We don't see the things as they are. We see the things as we are.

Ei, ele si noi

Sub influenta discutiei pe care tocmai am avut-o cu o prietena in aceasta dimineata si reamintindu-mi vechi discutii avute cu un prieten de revelion… am decis sa rescriu despre pericolul de a generaliza lucrurile. La ce ma refer? Simplu la cat de tentate suntem dupa un esec sentimental sa „etichetam” barbatii ca fiind neseriosi, sa fim tentate sa pastram distanta de ei… sa nu mai cautam pe cineva cu care am putea avea o relatie. Motivul? In principal teama de esec… Intradevar cand investim mult intr-o relatie care se termina, ramane un gol in suflet si e firesc ca o perioada sa alegem sa fim singure… si renuntam la speranta, spunand: „barbatii sunt neseriosi, nu putem avea incredere in ei”… as adauga ca si reciproca e valabila, si ei la randul lor ezita sa isi mai caute pereche… sau „alearga” din relatie, in relatie, fara a se implica prea profund intr-o relatie, pentru ca se asteapta oricum sa fie dezamagiti. Asa ca izolarea pare a fi rezolvarea problemei in ambele cazuri. Ne complacem in viata de zi cu zi: serviciu, prieteni, probleme, mancare, curatenie, etc si uite asa viata se scurge pe langa noi asa pe nesimtite…

 

Desigur ca acest lucru nu ne aduce fericirea, pentru ca in adancul sufletului, inca mai palpaie speranta, ca poate candva, undeva, exista un el/ea pe gustul nostru, si vom avea de fapt ce ne dorim, adica o relatie de cuplu. Nu vreau sa sugerez ca ne-am simtii neimplinite daca nu am avea un partener, insa sa recunoastem cat de placut cand seara avem cu cine povesti ce am facut peste zi? Cat de placut este sa fim tinute in brante? Chiar sa mergem la cumparaturi impreuna, sa gatim… parca e mult mai amuzant in doi decat de unul singur.

E firesc avem prietene cu care putem face multe dintre aceste lucruri insa nu e chiar aceeasi lucru… si toti o stim… De revelion un prieten ma intreba serios: cat timp ai cautat pana ti-ai cumparat masina? Am stat un pic de ganduri… 6 luni a fost raspunsul, si chiar asta am facut timp de 6-7 luni am intrat pe net, am comparat preturile, am intrebat, am fost pe la vreo 2 piete de masini si nu neaparat in orasul meu si m-am oprit abia atunci cand am gasit masina care indeplinea criteriile mele… deci fetelor, ce ziceti ne facem un pic ordine in lista cu calitati a barbatului iubit si incepem sa cautam pe cineva care sa se apropie de ceea ce ne dorim? 😉 In definitiv am acordat atata timp pentru o masina… oare el/ea, posibilul partener nu merita macar tot atata timp investit?

In speranta ca v-am pus un pic pe ganduri… astept de la voi comentarii pro sau contra, firesc, la cele scrise… si sa nu uitam ca dupa fiecare nor, exista o raza de soare! 😉

Cris

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: