We don't see the things as they are. We see the things as we are.

Ma intrebam… oare de ce noaptea este… perioada revelatiilor? De ce atunci cand luminile se sting… altele se aprind? Oare pentru ca atunci… masca pica si ramanem doar noi…? Asa ca niste actorii pe o scena, care atunci cand cortina a picat si spectatorii sunt plecati puntem iesi pe scena sa privim sala incercand sa pricepem ce au vazut ei, spectatori. Cine stie?

Poate ca noaptea… cand in sfarsit am pus la locul lor ne permitem sa fim noi insisi si sa respiram…. cine stie? Ati observat vreodata cat de mare e diferenta dintre ce am vrea sa ziceam si ce spunem cu adevarat? Eu intreb…tacerea… tacerea dintre soapte cine o acopera? cine o spune tare respicat? De ce lasam atat de multe lucruri sa lunece pe langa noi fara sa le spunem? Ne e frica de consecinte? Ca ne dezvaluim? Ce am putea spune si celalalt nu stie?

Cris

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: