We don't see the things as they are. We see the things as we are.

A fost un an interesant, din toate punctele de vedere, pot zice ca m-am descoperit,ca am crescut mai mult decat in ultimii ani… De ce? A fost anul in care am cunoscut durerea, disperarea… si apoi iar speranta… anul in care am taiat lanturi ca sa pot zbura, in care mi-am acceptat limitarile si apoi am fost uimita de calitatile mele; a fost un an plin.

A inceput furtunos… prima lectie? Cel care a fost alaturi de mine la atat de multe etape, cainele mele, se lasa rapus de boala si indiferent de medicamente, doctori, mergea inapoi… iar eu puteam doar sa asist neputincioasa la chinurile lui… Stiam ca va murii intr-o zi, insa mi-a fost atat de greu sa inteleg ca uneori viata ne pragateste surprize si acel cantec final… nu il alegem noi. Insa si-a revenit si dupa o noua decadere… a fost din nou cuc: rasfatat, marait, protector, lipicios… din nou el! 🙂

Am invatat ca sunt unele pierderi ce nu pot fi prevazute, si indiferent cat crezi ca esti pregatit, tot te vor lua prin surpindere… si ca sunt momente in care poti face un singur lucru sa iei o hotarare sperand ca e cea corecta si chiar daca s-ar putea sa fie gresita. Ce m-a suprins? Singuratatea. Uneori oameni pe care sperai sa te bazezi se pot dovedi mai inspaimantati ca tine, mai nesiguri pe ei decat esti tu. Ce poti face atunci? Sa speri. Sa stii ca ai facut ce trebuie si ca dincolo de asta numai tine de tine.

A doua lectie? Ca da dragostea, poate fi dulce, frumoasa, insa nu e de ajuns si ca de ce ai nevoie e sa fii tu insuti, sa iti stii valoarea si sa nu iti fie teama sa te ridici in picioare si sa zici: asta nu e ok pt mine. Ca uneori ca sa supravietuiesti faci compromisuri, insa si din ele inveti cate ceva. Ce e cel mai important in tot acel vartej de sentimente si evenimente? Sa nu te pierzi pe tine. Sa iti ramai tie insuti fidel/a. Stiu, e greu… sa te imparti intre ce vrea lumea de tine, ce cred apropiatii/ rudele ca e bine pentru tine si ce simti tu. Insa la final singura care traieste viata ta esti tu.

A treia lectie? Sa renunt. Stiu ca exista un principiu foarte simplu, daca vrei sa faci loc in viata ta la nou e nevoie sa renunti la trecut, sa arunci obiectele, amintirile ca sa poti face loc la altele noi. Asa ca asta am facut fizic si psihic, am aruncat muntii de amintiri sub forme de poze, lucruri, am incheiat prietenii si am inchis capitole, facand loc la nou. Am ales sa incerc noul: de la o cale noua de a preda, la noi retete, la un nou parfum  (total diferit de ce foloseam de obicei) etc.

A patra lectie? Am imbratisat ce viata are de oferit. Anul trecut am fost prima oara la sauna. Cu multe proteste, ca sufar de claustrofobie, ca imi e teama, am incercat (m-am postat strategic langa usa in caz de ceva, eram prima care plecam);), si am ajuns sa imi placa si sa admir felul in care fata imi stralucea dupa; sau felul in care ma simtea de relaxata, mai mult de atat am ajuns sa utileze gheata de dupa sau… dusul rece! Am fost la primul meu workshop cu teme financiare. A fost interesant si educativ! 😉 Am citit carti: beletristica, de specialitate si carti psihologice… am facut ce nu mai facusem de multa vreme din lipsa de timp… am stat pe malul apei si am citit! Deci mi-am acordat ceva foarte important: timp pentru mine si pentru ce e important pentru mine!
La capitolul hrana am incercat multe retete, unele foarte intresante, altele clasice (am invatat sa fac lasagna, gulas si vreo 3-4 retete de salata cu avocado) si am incercat tot felul de combinatii de sucuri naturale home-made… deci per total? E bine! 😉

Anul acesta am invatat lectia umilintei, am invatat ca e in regula sa ceri ajutorul daca nu mai poti, ca e in regula sa fi slab uneori, ca asta nu te face mai putin om, ca nu iti taie din calitatii ci doar te face OM!

Am reusit sa reaplic ce obisnuiam candva sa ajut. Credeam si cred in contiuare ca datoram rasplata universului pentru ce ne-a dat, si ca 10% din ce castigi trebuie sa dai mai departe facand fapte bune. Anul acesta am ajutat doua dintre cele mai dragi lucruri mie: copiii si animalele! 🙂

Am invatat bucuria generozitatii, a compasiunii, am daruit si am primit… 🙂
Daca a fost greu? Daaaa, normal! Tot ce iese din zona ta de confort e greu! Daca s-a meritat? Daaa, de o mie de ori da! Vorba aceea cum poti descoperii ca poti zbora daca nu atunci cand te arunci de pe stanci? 😉

Cris

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: