We don't see the things as they are. We see the things as we are.

Archive for the ‘Reflectii’ Category

Galuste si… flexibilitate!

Zilele trecute citeam o carte… incepea prin a face diferenta intre oamenii cu mentalitatea flexibila si cei cu mentalitatea rigida. Ca tendinta generala este sa ne impotrivim la schimbare, sa ne agatam de ce ne este familiar asta deja o stim… des preferam sa ne agatam de ce ne familiar chiar daca nu ne este benefic decat sa riscam necunoscutul. Insa cat de mult ne costa sa avem o metinalitate inflexibila… la asta nu ma gandisem.

Cum erau recunoscuti cu usurinta cei care aveau o astfel de mentalitate? In primul rand vroiau sa fie mereu primii, perfecti, aveau nevoie de confirmare si reconfirmare ca sunt cei mai buni si ajungeau sa evite orice le poate starbi aceasta ipoteza, preferand aceeasi locuri caldute, insa care le confirmau valoarea.

Cum sareau in evidenta cei cu mentalitatea maleabila? In primul rand prin faptul ca vedeau in fiecare esec o lectie sansa de a invata ceva, iar in fiecare problema sansa de a se perfectiona… Bineinteles ca dupa asta am cazut pe ganduri… ca obisnuiam sa intru in prima categorie, asta era clar… insa ma intrebam… oare am ramas tot acolo? Un esec ma motiveaza sau ma face sa cred ca nu sunt destul de buna? Grea intrebare. Nu puteam fi obiectiva asta e clar!
(mai mult…)

Ce semanam

A trecut ceva vreme de la ultima mea postare, am fost cam prinsa in tot felul de activitati si marturisesc ca uneori e greu sa gasesc subiecte, si nu vreau sa scriu aceeasi randuri: „vreau o zi de 48 de ore poate asa ajung si eu sa fac cate mi-as dori”, nu de alta, dar, sunt sigura ca nici voi nu stati bine cu timp… si pentru moment nu s-a descoperit vreo pastila minune de… dilatat timpul din cate stiu… deci pierdere de timp. 🙂

In ultima vreme imi tot vine in minte un proverb mai vechi… daca semeni furtuna, asta vrei culege… deci… culegem ce semanam…. si ma gandeam oare ce seminte am plantat eu de-a lungul anilor? Am fost multumita sa descoper ca mai ales in ultimii ani, am plantat: dragoste, iertare,pace, bucurie. Deci incet, incet, am inceput sa vad ca hmmm chiar asta culeg, sunt norocoasa, am prieteni, cunoscuti care ma apreciaza, care se intalnesc cu mine cu placere… si m-am trezit cu tot felul de mici atentii ce mi-au facut placere.
(mai mult…)

Supergirl

M-am trezit in aceasta dimineata cu zambetul pe buze, poate de unde ieri nu am facut altceva decat sa dorm. Adunasem multa oboseala, nu doar pentru ca am trecut prin multe ci pentru ca dupa 2 saptamani de framantari am reusit sa imi mai descopar o fantoma, ce ma tinea agatata de… trecut, deci cu inima cat un purice am infruntat-o, asumanandu-mi riscul de a fi vulnerabila.
(mai mult…)

Raul

Asteptarile celor din jur, presiunea societatii de a indeplini ceea ce este dizerabil social, imaginile create de starurile din ziua de azi, toate acestea alcatuiesc un amestec ce nu are tocmai „darul” de a ne usura viata. Chiar daca esti constienta de propriile calitati, de sistemul tau de valori si reguli, ce nu corespunde neaparat cu cel al societatii, este greu sa pastrezi echilibru intre vreau si trebuie, intre ce este important pentru noi si ce e dezirabil social.

Cate dintre noi nu ne-am trezit ca facand prea multe compromisuri, facand ceea ce ceilalti asteptau de la noi, insa simtindu-ne neimplinite; cate nu ne-am pierdut pe parcurs? Cate dintre noi am avut curajul sa zicem, heeeei, pana aici… sa tragem linie, si pornim in cautarea a ceea ce ce pierdusem? Cate dintre noi nu am ezitat dupa aceea din teama ca ne vom pierde din nou?
(mai mult…)

Zarurile

In primul rand scuze celor care au intrat pe site sperand ca am postat cate ceva si eu am fost… lipsa la apel. Viata mea s-a reasezat pe alt fagas din nou si aveam nevoie de un pic de timp sa ma adun de pe unde eram imprastiata…

Zilele trecute meditam cat de greu este sa jonglezi intre lucrurile care „trebuie” facute si lucrurile care iti fac placere sa le faci…. intre tiparele pe care le impune societatea si intre ce simtim de fapt, intre cum e viata noastra si cum am vrea sa fie ea, intre ce putem schimba si ce nu depinde de noi.

Personal gasesc cea mai frustranta partea care nu depinde de noi, cand tot ce putem face este sa speram, sa ne rugam sa o ia spre drumul pe care noi il dorim.
(mai mult…)

Reflectii, reflectii…

Nu stiu daca de vina este vremea innourata, sau oboseala adunata in ultima vreme… sau poate e un amestec de mai multe, de intamplari traite, de lectii invatate, de bucurii marunte, de vise implinite… toate acestea m-au facut sa cad pe ganduri.

Va scriam si cu alta ocazie ca ma numar printre persoanele care cred ca nimic pe lumea asta nu e intamplator, ca fiecare lucru oricat de absurd ar parea la prima vedere are de fapt foarte mult sens, ca s-a petrecut atunci cand eram pregatiti sa se intample, ca uneori o anume detasare de ceea ce te inconjoara te ajuta sa vezi dincolo de suprafata.
(mai mult…)

Acolo

In fiecare zi experimentam cate ceva nou, de la o simpla rochie noua ce o probam si ne intrebam cum ne aratam oare purtand-o la o cearta cu o prietena, in fieca moment invatam cate ceva nou despre noi, ne invatam limitele sau descoperim cu surprindere ca puteam face mult mai multe lucruri decat credeam noi.

Des cei care ne impunem limite suntem noi, ne cream o imagine legata de cum ar „trebui” noi sa fim, cum sa ne imbracam, cum sa vorbim, uneori combinam asta cu imaginea celorlalti vis a vis de noi si… renuntam sa mai experimentam si altceva. Ne limitam la zona noastra de confort, lucrurile pe care le stim si evitam tot ce ar putea sa ne scoata din parametrii nostri obisnuiti.

Da… acolo afara, experimentand lucruri noi e periculos, cine stie ce se poate intampla? Aici e bine, chiar daca des nu suntem neaparat fericite, macar ne cunoastem foarte bine „nefericirea” si nu mai sunt surprize. Va suna familiar? 😉
(mai mult…)